Ce vorbesc între ei doi copaci
când îi doare pădurea spre seară?
Ce vorbim când eu tac și tu taci
ca și cum am ploua prima oară?
Când adorm în apus doi copaci
între ei cu pădurea întreagă,
în tulpini le cresc palme de vraci
și de umbrele lor îi dezleagă.
Am să rup în bucăți un izvor
ca în inima lui curgătoare
să fugim când mi-e dor, când ți-e dor
să ne ducă izvorul spre mare.
Haide, umple tăcerea cu flori
și promite-mi un vis cu zăpadă,
să se scuture noaptea de nori
și nici unul în noi să nu cadă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu