Somn

Dormea un mânz la marginea pădurii

și se visa păscând o primăvară,

nu-i hoinăreau prin somn spaime de seară,

nici lupi, nici presimțirile securii.

În ochii adormiți era amiază,

el mirosea trifoi în iarba crudă,

o mai striga pe mama, să-l audă,

și mama-l învăța cum se nechează.

În jurul lui se zbenguiau gângănii

și mânzului i se părea că poate

să muște cerul și să-l ia în spate,

și îngeri i-atârnau de gât mătănii.

Așa visa, la marginea pădurii,

fără căpăstru, fără ham, un pui

și nu se rânduiau în somnul lui

nici seri, nici lupi, nici spaimele securii.