Când am murit, te-ai așezat în mine
și ți-ai chemat toți sfinții să mă-nvie
cu pescărușii botezați de tine
într-un târziu de inimă târzie.
Ai dat pomană apa din fântână
din care să se nască iar o mare,
și m-ai luat cu moartea mea de mână
și mi-ai făcut din mersul tău picioare.
Ai văruit cu umbra ta albastră
o cameră și-un drum să te găsesc,
și am să-ți bat cu mine la fereastră
când n-am să mă mai tem să te iubesc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu