Fântâna

Într-o dimineață, un om a scos din fântână o găleată de sânge.

-Ăsta-i semn rău! - a spus el și a aruncat sângele în iarbă, unde pășteau niște oi.

A doua zi, omul și-a găsit oile cu toate picioarele retezate. 

-Semn rău! - a scuipat el cu sete, și-a suflecat mânecile și s-a apucat să urce oile în căruță. Le-a dus la râpa din marginea satului și le-a aruncat una peste alta. Oile, cuminți, s-au întors acasă târându-se pe drum, luându-se după cea mai mare și mai frumoasă dintre ele. Când le-a văzut omul la poartă, și-a suflecat mânecile, le-a tăiat capetele, le-a urcat în căruță și le-a dus la râpa din marginea satului, unde le-a aruncat una peste alta. Supărate, oile nu s-au mai întors acasă.

A treia zi, nevasta omului a murit. Obosit, omul și-a suflecat mânecile și-a urcat-o în căruță. Ajuns la râpa din marginea satului, s-a scărpinat în barbă câteva minute, apoi i-a tăiat femeii capul și-a aruncat-o peste oi. Capul i l-a păstrat, să-l arate nepoților, amintire de la bunica. Satul n-avea fotograf.

În ziua a patra, șeful de post a ridicat de pe imașul satului opt copii care jucau fotbal cu capul unei femei. După mai multe ore, copiii au mărturisit că l-au luat din casa omului cu oile. Intraseră acolo să fure niște bani, ca să-și cumpere o minge. Șeful de post i-a dat omului capul înapoi și i-a trimis pe copii acasă. În dreptul imașului, li s-a făcut poftă să joace fotbal. Cel mai mic dintre ei avea un cap rotund ca o minge. Meciul a durat două săptămâni, până când mama copilului cu cap rotund a venit să-l ia cu ea în Italia. Din păcate, copilul nu prea s-a bucurat de călătorie, n-a putut vedea nimic. Dar ginerele bătrânei la care lucra mama lui s-a bucurat, îi plăceau mult copiii fără cap.

În cea de-a cincea zi, la râpa din marginea satului s-a oprit o șatră de țigani. Bulibașa a luat-o pe femeia fără cap în cortul lui și le-a dat voie celorlalți să ia oile. Toată noaptea, nimeni din sat n-a închis un ochi din cauza gălăgiei de la paranghelia țiganilor. Peste mulți, mulți ani, câțiva săteni bătrâni au spus la spovedanie că au fost și ei la râpă în noaptea aceea. Popa nu i-a crezut, venise în sat de curând.

În a șasea zi, oamenii au vrut alt primar. Au candidat trei oi din râpa de la marginea satului, corespundeau. Dar sătenii erau mari iubitori de pastramă şi le-au dat această întrebuinţare. Satul a rămas fără primar.

În sfârșit, în ziua a șaptea, care de la o vreme a căzut întotdeauna duminica, ulița mare s-a umplut de reporteri și de turiști veniți să vadă satul fără primar. Mulți dintre ei s-au pierdut în gropile de pe uliță, n-au mai fost găsiți niciodată. Un ziarist mai curios a ajuns la râpa din marginea satului și a reușit, nimeni nu știe cum, s-o fotografieze pe femeia fără cap din cortul bulibașei. Fotografia a devenit virală pe internet și, până seara, bulibașa a primit oferte din partea mai multor state mici și mijlocii care aveau nevoie de un nou președinte. Bulibașa își cunoștea lungul nasului și s-a mulțumit să devină primar. S-a instalat, așadar, în casa omului rămas fără oi și fără nevastă și a organizat cea mai frumoasă petrecere pe care-o văzuse satul vreodată. Când s-a terminat, inevitabil, băutura, toată lumea a primit fără restricții apă de la fântâna din curte.

La miezul nopții, toți sătenii, reporterii și turiștii se odihneau, unul peste altul, fără picioare și fără capete, în râpa din marginea satului, printre celelalte oi. Mai puțin bulibașa, care nu putea suferi apa de fântână.