Ascunde-mă, iubito, într-un semn
pe care să-l crestezi cu sânul stâng
în umbra de sub crucea mea de lemn
când toate cuiele de cer mă strâng.
Așterne-mi sub picioare pașii tăi
când răstignirea n-o să mă mai vrea
și-am să te caut noaptea prin odăi
ca să mă-ncalț plângând cu talpa ta.
Te-aș mângâia cu fruntea de sub spini
să te respir ca un bolnav de dor,
să naști copac din două rădăcini
și să mă-nveți să nu mai vreau să mor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu