Poveste cu oi albastre

În faţa abatorului, în fiecare dimineaţă aşteptau 13 oi, albastre şi tăcute, aşteptau de cu noapte, în şir indian, să se deschidă abatorul; la 8 a.m. fix uşa se dechidea şi oile tropăiau, una după alta, pe podeaua de ciment, în urma lor uşa se închidea etanş, nu erau aşteptaţi musafiri; la 3 p.m. fix se deschidea uşa din spate şi oile tropăiau, una după alta, pe străduţa pietruită, treceau pe lângă tomberonul verde de pe trotuar şi plecau la treburile lor; o dată pe săptămână, cerşetorul din tomberon se uita lung după ele şi le făcea propuneri indecente, ele nu se supărau, treceau indiferente, nu se supăra nici el, fluiera a pagubă-n ciuperci, scormonea după resturi de cărţi rătăcite printre resturi de alte animale şi se apuca de citit gândurile altor cerşetori din alte tomberoane verzi sau altcumva, care văzuseră şi ei la viaţa lor multe şiruri indiene de oi, nu neapărat albastre, dar neapărat indiferente, unele frecventau abatoare de lux, acelea erau cele mai periculoase, cu blana lor moale şi deparazitată de orice idee care ar fi putut să le facă să schimbe drumul şi să ajungă cine ştie cum într-un loc în care blana lor preţioasă s-ar fi putut umple din nou de paraziţi care n-au ce căuta în mintea paşnică a unei oi.

Într-o dimineaţă,  la capătul şirului a apărut o oaie nouă, roşie, care a tropăit veselă la intrare şi veselă la ieşire, era într-o luni, zi cu eclipsă de soare şi cerşetorul din tomberon n-avea ochelari, nu se putea uita la eclipsă, s-a uitat la oi, în întuneric a văzut-o numai pe cea nouă, roşie, i-a făcut şi ei propunerea indecentă să scormonească împreună după resturi de cărţi, ea s-a desprins din şir şi a sărit în tomberon, dar în ziua aceea nimeni nu mai aruncase nicio carte, nu mai erau gânduri de citit, ce să facem? s-au întrebat, au ridicat din umeri şi au început să scrie ei un rest de carte despre cum este să fii oaie roşie şi cum este să fii cerşetor şi au scris până a trecut eclipsa şi a venit alta şi ei tot scriau, foaie după foaie, până când n-au mai încăput în tomberonul lor de atâtea gânduri şi au sărit pe străduţa pietruită exact la ora 3 p.m., când oile albastre ieşeau din abator.

În faţa tomberonului verde plin cu gânduri proaspete, 13 oi albastre, orbite de ultima eclipsă de soare din anul acela, au tropăit indiferente peste cerşetor şi oaia lui roşie.