Doi pustii

Deschide-mi palma, fată, și-ai să simți

cuvintele pe care nu le-am spus –

așterne-le pe buza ta de sus,

să mi le scrii pe gura mea cu zimți.

Ascultă-mi ochii și-ai s-auzi cum trec

prin mine râuri fulgerate-n munți –

descuie-ți umerii și fă-mi-i punți,

ascunde-ne, iubito, de înec.

Ți-e noapte ziua-n care uit de noi

când cresc în mine spini care mă strâng,

și ți-ai deschis o ușă-n sânul stâng

să-ți bată inima pentru-amândoi.

Nu te gândi să pleci, chiar dacă știi

că mă iubești prea mult și că te dor –

sunt ploaia ta din fiecare nor,

dar fără ploi, rămânem doi pustii.