Iepurașul care n-a fost Moș

Într-o pădurice rară

toți se-amuză copios

de o chestie bizară:

iepurașul e... nervos!

Se învârte fără stare,

arțăgos ca un arici,

bântuit de-o întrebare:

„Care-i rostul meu aici?”

Drăgălaș cum nu se poate,

alb ca neaua și pufos,

nici măcar o râmă, frate,

nu îl ia în serios.

Vulpea îl gonește-ntruna,

lupu-l caută mereu...

Vrea și el o zi, doar una,

să se simtă semizeu.

Visul lui de când se știe

e secret, dar eu vi-l spun:
și-a dorit mereu să fie

în locul lui Moș Crăciun.

„Ăsta rol, fir-ar să fie! -

ce grozav e să fii Moșu'

și ce bine mi-ar sta mie

îmbrăcat frumos în roșu...”

Tot gândindu-se la asta,

l-a cuprins invidia

și-a decis: „De-acuma basta!

Trebuie să fac ceva.

Iarna nu e loc de mine,

că Ajunu-i ocupat,

toamna plouă, deci mai bine

 să stau la căldură-n pat,

vara e prea cald afară

și transpir, că-s rotunjor...

Ia să văd: în primăvară

n-oi găsi vreun locușor?”

Și, străfulgerat deodată,

a strigat: -Ia stai așa!

Vine Paștele îndată -

asta va fi ziua mea!

Voi fi cel mai cool din lume

și voi face... Ce-o să fac?

A, m-am prins: voi face-anume

pască, drob și cozonac.

Sau... mai bine, să le facă

fiecare gospodină.

Eu am să invit la joacă

toți copiii în grădină

și-am să le aduc, ce tare!! -

ouă mari de ciocolată,

o să fie-o sărbătoare

să se mire lumea toată.

Și-o să vezi atunci în ziare

ce vedet-o să fiu eu...

Or să vrea cu mic, cu mare,

toți să fie-n locul meu.

A, ce plan, ce rezolvare!

Doar atât vreau să mai spun:
iepurașu-i cel mai tare!

Acum ce zici, Moș Crăciun?