Ouă roșii și găini

O găină cam neroadă

iese din cerdac în trombă

și aruncă în ogradă 

știrea asta superbombă:

pe un preș cu fire rare,

unde stau mereu galoșii,

a văzut, ce credeți oare?

Un paner cu ouă... ROȘII!!

Dă din aripi, agitată,

și-și zburlește penele:

-Ce să fie asta, fată?

Ale cui sunt ouăle?

După ea se iau și alte

orătănii buimăcite

și,-n cotcodăceli înalte,

se declară uluite:

-Cine-ar fi putut să facă

ouă roșii pe furiș? -

se răstește-o porumbacă,

uitându-se cam cruciș.

-Da' ești sigură pe tine

că erau chiar de găină?

-Le-am văzut eu foarte bine,

lângă sacul cu făină.

Adunate-așa grămadă,

se întreabă și se-ntreabă...

Chiar atunci, dinspre livadă

se ivește, fără grabă,

Iepurașul alb de Paște

și se-oprește, cam uimit:

-Ați mâncat iar caradaște?

Ce-i cu voi, v-ați năucit?

Auzind apoi necazul

ce-a cuprins moțatele,

pe blănos l-apucă hazul:

-Eu am făcut ouăle!

La așa mărturisire

chiar că nu s-au așteptat:

-Nu se poate,-i peste fire!!

Când te-ai pus tu pe ouat?

-Măi găini, eu știu prea bine

c-aveți minte ca de broaște,

dar uitați-vă la mine:

eu sunt Iepuraș de Paște!

Ouăle-s de ciocolată, 

le-am adus pentru copii,

doar hârtia-i colorată.

Dar găinile, zurlii,

au rămas tot derutate

și cu mintea-mprăștiată:

-Ce-am putea mânca noi, frate,

să facem și noi odată

ouă mari de ciocolată?