Cloșca azi e iritată
(a visat urât, vezi bine),
se tot ia de lumea toată
și nimic nu îi convine.
Când o văd că se ivește,
toți se-ascund din calea ei,
chiar cocoșu-o ocolește -
e nervoasă, na, ce vrei...
Doar puiuții nu-și dau seama
că tensiunea e cam mare;
stau întruna după mama
și se țin de prostioare:
unu-aleargă după muște,
trei se bat pe-un viermișor,
doi se leagă de rățuște
și le mușcă de picior,
unul are chef de-o baie
și se bagă sub cișmea...
Ea, așa o hărmălaie
azi nu poate suporta
și le strigă-ntunecată:
-Dacă nu vă potoliți
și vă mai aud o dată,
îmi iau lumea-n cap, să știți!
Puișorii-și văd de joacă,
parcă nici n-au ascultat.
-Fiți atenți, n-o să vă placă,
eu vă las și am plecat!
Voi vă bateți joc de mine?
Să vă crească cine-o vrea.
-Aoleu! Aud eu bine?
Cloșcă vitregă și rea!
Tresărind, cloșca zărește
în spatele gardului
o vulpe privind hoțește.
-Ia mai pune-ți pofta-n cui!
Sunt nervoasă foarte tare
și de tine nu mă tem;
cată-ți în alt loc mâncare,
altfel, câinele îl chem.
-Ești stresată și-obosită,
deci te iert de-așa greșeală.
Eu de azi am fost numită
asistentă maternală;
centrul nostru mă plătește
să te-ajut, că ți-o fi greu.
Du-te, dar, și te-odihnește,
iar de pui mă ocup eu...
CE N-A ȘTIUT VULPEA:
Când o cloșcă n-are stare,
bine e de drum să-ți vezi,
căci greșeala cea mai mare
este s-o subestimezi...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu