Într-un zâmbet de fetiță
se ascunde-o primăvară,
iar în ochi și pe rochiță
o steluță de cu seară
s-a jucat
și-a desenat
cu albastru - apă vie,
i-a suflat în păr magie
și i-a spus încet, încet
o poveste și-un secret -
numai ele să le știe.
Într-un vis de băiețel
trece Făt-Frumos călare
și sub soare
un nor vesel, mititel,
face semne de-ntrebare:
Zmeilor de ce li-e teamă?
Moș Crăciun nu are mamă?
Unde doarme Dumnezeu?
Pe mine mă cheamă „Eu”?
Curcubeu și vis de vară
în poveste se strecoară
și coboară-ncet, tiptil,
într-un zâmbet de copil.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu