La mine-n suflet e aglomerat
ca într-o gară de oraș la mare
în care-un tren târziu și-a descărcat
mulțimea veșnic neascultătoare.
La mine-n suflet nu se dă bilet
și pasagerii toți sunt clandestini -
unii dansează, alții pleacă-ncet
și câtorva le cresc pe buze spini.
Deschid fereastra larg în câte-o zi
și-mi chem toți clandestinii la apel;
constat că unii au făcut copii,
iar alții au pus armele-n rastel.
Aș vrea să angajez un controlor
să-i dea afară pe câțiva măcar -
pe cei cu spini verzui, care mă mor
și-nfulecă felii de calendar.
Cu lună plină și cu dimineți,
la mine-n suflet cresc prea multe vieți.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu