Aș vrea să scriu când nu mi-e bine
și când mă-ntorc de la izvor
cu ceașca goală, fără mine.
Aș vrea să scriu când vreau să mor.
M-aș duce iar pe-un colț de zare
și m-aș uita în ochii mei,
să strig pe-o foaie sau pe mare
ce nu mai pot să văd în ei.
Mi-aș face casă în cuvinte
și-aș pune-n geam un soare bun,
ca să-mi aduc de mine-aminte
cum îl vedeam pe Moș Crăciun.
Nu știu, în ziua care vine,
dac-o să râd sau o să nor.
Aș vrea să scriu când nu mi-e bine,
aș vrea să scriu, să nu mai dor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu