Scrisoare de mine

Mi-am scris mai demult o scrisoare

de unde eram, de departe,

din zile cu abur de zare.

Apoi am uitat-o-ntr-o carte.

Pusesem într-însa, țin minte,

o poză cu mine și tata,

dar n-am pus pe foaie și data -

era într-o vară cuminte.

Mai știu că am scris și-o zăpadă

cu urme de pași în pereche,

ecouri de muzică veche

și vise ieșite pe stradă.

Mi-am scris o mulțime de rânduri
cu litere roșii, oneste,
și-n orice cuvânt - o poveste,
și-n pauze - umbre de gânduri.

Prin raftul cu ore impare

tot caut volumul în care

am pus mai demult o scrisoare.

Și-mi pare...