Într-o noapte-am vrut lumină,
dar era așa departe,
dincolo de rădăcină -
și atunci am scris o carte.
Am vrut liniște cuminte
într-o altă înserare -
m-am făcut hoț de cuvinte
și am inventat un soare.
M-am gândit să-mi fac cerneală
fără cifru, fără cheie -
și am desenat beteală
din țurțuri de curcubeie.
Am strâns mugurii din stele
sub sprâncene, să le-nmoaie
și m-am scuturat de iele -
mi-am pus zâmbetul pe-o foaie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu