Ce te faci?

În alfabetul meu e cam tăcere -

„a” de la „aripă” nu vrea să zboare,

„o” de la „ochi” se uită după Soare;

mai zgomotos e „p” de la „părere”

și-l secondează „î” de „întrebare”,

urmat de-un mare „E” de „exclamare”.

Ce să te faci cu litere nebune?

Oricum ai da-o, tot în bar-o dai,

de-ți mai rămân doar „v”-ul de la „vai”

și-un „d” firav de la „deșertăciune”.

 Dar mă gândesc și eu că nu-i vreun bai

din când în când o mică rebeliune

care se ține după mine scai

și-ncheagă vorbe precum „redempțiune”.

De-aceea, am să-nchid într-un caiet

toate nebunele din alfabet.