Mi s-a părut că ninge-n zori de noapte
și m-am temut că mă înzăpezesc
în gândurile mele prea necoapte,
din care zeci de țurțuri înfloresc.
Mi-am scos atunci de pe priviri mănușa
și-am început să caut prin zăpezi
o cheie potrivită pentru ușa
pe care-o vezi numai atunci când crezi.
Nămeții s-au opus cătării mele
și mi-au închis în gheață ochiul drept
în care-am prins cândva un roi de stele,
ce m-a făcut dezghețul să-l aștept.
Acum mă-ntreb de ce mi-e frică oare,
de vreme ce iubesc orice ninsoare.
Pesemne mi-a părut că mi se pare.
Acum mă-ntreb de ce mi-e frică oare,
de vreme ce iubesc orice ninsoare.
Pesemne mi-a părut că mi se pare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu