Nu-i pentru mine moartea. Nu, deloc.
Nu că m-aş teme, dar mă tot gândesc
pe câte drumuri să mai hoinăresc
şi câte piese mi-au rămas în joc.
Nu-i pentru mine moartea, zău că nu -
abia am adunat un pumn de stele
şi vreau să mă mai joc un timp cu ele,
să-mi fie-n noaptea nopţilor atu.
Şi-atunci, de ce m-aş mai gândi că vine,
când ştiu că numai viaţa-i pentru mine?
.jpg)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu