Atunci

Cred că l-am văzut o dată

pe Dumnezeu –

era după o vară furată

în care eu

pentru prima oară am știut

cum se deschide pământul,

și-n el au încăput

numai tata și vântul.

Nu m-am mai putut uita

în jos

și palma mea

de copil furios

a vrut să apuce piciorul sfânt

și fața cerească,

să le coboare pe pământ

și să le lovească.

După un timp, m-a luat

o mare sfială,

dar, nu știu de ce, n-am mai reparat

marea greșeală.

Cred că am uitat.

Iar fața din nori m-a iertat.

Atunci cred eu

că l-am văzut o dată pe Dumnezeu.