Într-o dimineață, Făt-Frumos
s-a trezit grozav de năzuros
și plin de bubițe mici, ciudate,
peste tot, pe față și pe spate.
Calul năzdrăvan, chemat îndată,
a făcut o față speriată:
- Nici nu-mi vine-a crede, pe cuvânt -
prințe, ai făcut vărsat de vânt!!
Când vraciul bătrân de la palat
„diagnosticul” l-a confirmat,
Făt-Frumos, cuprins de uluire,
a pornit prin codru în neștire
tot rugându-se în sinea sa
să nu-l întâlnească cineva.
Dar nici zece pași nu a făcut,
că în fața lui a apărut
inamicul său cel mai temut -
Zmeul, care s-a oprit mirat:
- De ce umbli, prințule, mascat?!
Fluturându-și sabia nervos,
a strigat amarnic Făt-Frumos:
- Nu-s mascat, ci am vărsat de vânt!
Și nu vreau s-aud niciun cuvânt!!
Zmeul s-a-ngrozit: - Atât îți zic:
nici eu n-am făcut când eram mic,
deci nu te apropia de mine,
altfel mă răzbun oribil, bine?
Și a șters-o Zmeul. Făt-Frumos
a mers mai departe furios
până când în cale i-a ieșit
un Balaur nițeluș răcit
care, speriat și el grozav,
n-a vrut să se lupte c-un bolnav.
Baba-Cloanța însăși l-a văzut
și-a fugit și ea cât a putut.
Până-n seară, tot codru-a știut
că prințul era periculos
și toți se fereau de Făt-Frumos
care, cu vărsatul lui de vânt,
și-a trântit dușmanii la pământ,
pentru că degeaba au fugit -
pân' la urmă, toți s-au molipsit.
Iar povestitorii s-au trezit
că, dintr-un motiv necunoscut,
personajele le-au dispărut.
Astfel, timp de-o lună sau chiar două
nu s-a scris nicio poveste nouă.
Dacă mă-ntrebați cum am aflat
care-a fost motivu-adevărat,
vă spun sincer: mi-a scris într-o zi
Baba-Cloanța, și mi-a spus: „Să știi
că avem nevoie peste poate
de asigurări de sănătate!
Dacă nu, eroii dau de veste
că demisionează din poveste!”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu