Eu m-am născut cu iarna și cu vara
să fiu în viața voastră un popas,
să chem luminile când vine seara
în anotimpul nostru fără ceas.
Mă-nchin zăpezilor neresemnate
și sfinților din resemnate ploi,
îmi cresc în palmă dorurile toate,
iar cântecul mi-e dorul meu de voi.
Am strâns și viață-n glasul meu, și moarte,
uitare fără timp și neuitări,
senin de-o zi și sete de departe,
amărăciuni de rouă și iertări.
Când mi se face toamnă într-o zare
și-n alta ning salcâmii în cuvânt,
chitara mea e leac și dezlegare
de toate nopțile de pe pământ.
Eu m-am născut cu iarna și cu vara
să fiu ninsoare și dezgheț să fiu,
vă stau în suflet când vă strigă seara
și ar fântâni în mijloc de pustiu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu