Anotimpuri aiurite

Într-o țară-ndepărtată,

necuprinsă pe vreo hartă,

s-a-ntâmplat

ceva ciudat,

foarte greu de explicat -

anotimpurile toate

s-au trezit amestecate!

Auzind așa ceva,

v-ați putea chiar bucura :

„Vai, ce nostimă poveste!

Tare-aș vrea să știu cum este

să-ngheți vara la picioare

și iarna să mergi la mare.”

Și eu am gândit la fel,

până când un vânticel

mi-a șoptit, înfiorat,

ce și cum s-a întâmplat.

Haideți să vă povestesc,

să nu credeți că glumesc :

chiar în seara de Ajun,

când să vină Moș Crăciun,

o căldură disperată

a topit zăpada toată.

Bietul Moș, gros îmbrăcat,

s-a încins, a transpirat

și, când să ridice sacul,

l-a scăpat din mâini, săracul;

tot din el s-a risipit,

dulciurile s-au topit

și toți au rămas, vă spun,

fără daruri de Crăciun.

Pe întâi de mărțișor

a-nceput a ninge-ușor

și, până pe înserat,

iarna s-a și instalat.

Oamenii s-au zăpăcit,

în paltoane au sărit

și cu toții au răcit;

florile au înghețat

și-n aprilie-au intrat

urșii iar la hibernat.

Când trebuia să fie vară,

toamna s-a lăsat pe țară,

fără fructe de dulcețuri,

doar cu ploaie și cu cețuri.

La-nceput de an școlar

s-a-ncălzit puțin afar’;

printre ierburile-aleii

au scos capul ghioceii

și-n octombrie, la soare,

toți salcâmii, cu mirare,

s-au trezit umpluți de floare.

Spuneți voi ce întâmplare!

Așa mare brambureală

mie-mi pare-o... născoceală...