Spre Africa, prin Polul Nord

Sus pe-un stâlp, în cuibul lor,

stând comod într-un picior,

un bărzoi și a lui soață

sunt la sfat de dimineață,

pregătind marea plecare

către țările cu soare.

Gureșă și grijulie

(cam ca oricare soție),

cu un pix și o hârtie

barza recapitulează

ce-a făcut, și tot bifează :
-Am strâns hrană pentru drum

(deși, trebuie să-ți spun,

cred c-ai fi putut și tu

să m-ajuți cu asta, nu?

Nu e numai treaba mea

să hrănesc familia.)

În cuib am dereticat

ieri, până s-a înnoptat,

ca, la anul când venim, 

curățel să îl găsim.

(Iarăși mă simt nevoită

să îți spun că-s obosită,

fiindcă tu ai stat degeaba

și-am făcut eu toată treaba).

Puiul nostru-acum e mare

și sunt mândră foarte tare

că e bun și sănătos

și l-am educat frumos.

(În privința asta, zău,

ai uitat că-i și al tău;

m-ai lăsat numai pe mine

să-l învăț tot ce e bine.

Mi-au spus berzele vecine

că mereu bărbații lor

le-au tot fost de ajutor

și cu puii, și prin casă

și mă simt invidioasă.

Taaare n-am fost norocoasă!)

Ce-ar mai fi? A, uite : eu

m-am gândit că n-ar fi rău

să plecăm pe alt traseu

anul ăsta. Tu n-ai vrea

să-ncercăm și altceva?

Parcă m-am cam săturat

să zburăm neîncetat

pe același drum, grămadă;

vreau ca puiul meu să vadă

întreg globul de pe-acum.

De aceea, îți propun

să lungim cât s-o putea 

drumul până-n Africa,

fiindcă mai ales aș vrea

să vedem Laponia,

unde, toți copiii spun,

locuiește Moș Crăciun.

Hai și noi prin Polul Nord

doar o dată. Ești de-acord?

Auzind ce grozăvie

voia scumpa lui soție,

bărzoiul s-a-nspăimântat, 

piciorul i s-a-nmuiat

și-a căzut din cuib grămadă.

Neștiind ce să mai creadă,

barza l-a privit cum cade :

-Tare bine îți mai șade!

Nu mi-a fost și mie dat

un soț mai emancipat...

Bine, lasă, vom zbura

direct către Africa,

numai nu te speria!