Stele de toamnă

E septembrie din nou.

Toamnă iară

și din vară

a rămas doar un ecou.

Plajele s-au cam golit

și doar marea

își ia sarea 

de pe țărmul pustiit.

Soarele s-a supărat

și se-ascunde

numai unde

cerul nu e înnorat.

Ploile se năpustesc

să adune

peste lume

pătură de-argint ceresc.

Prin păduri, copaci uimiți

se întreabă

de ce-i grabă

să rămână dezgoliți.

Doar copiii, bucuroși,

râd la stele,

fiindcă ele

cântă-n ochii lor frumoși.