Conversații în zbor

Către-o țară cu mult soare

zboar-un stol de rândunele,

vesele nevoie mare

fiindcă scapă de ploi grele.

Ca să treacă mai ușor

lunga lor călătorie,

comentează, cu mult spor,

tot ce-a fost și ce-o să fie.

-Auzi, tu - începe una -

știi ce-am auzit chiar ieri?

Că de-acum vor fi întruna

numai ierni și numai veri.

Cică de la poluare

planeta s-a încălzit

și furtunile solare

ghețarii i-ar fi topit

și plutesc nebuni prin lume,

aducând frigul cu ei.

Vremea asta, orice-ai spune,

nu-i a bună, vălelei!

-N-am prea înțeles eu asta

cu-ncălzirea planetară,

dar ne-a cam lovit năpasta

c-a plouat întreaga vară.

De atâta frig și nor

nici nu mai puteam zbura.

Așa lună-a lui cuptor 

n-am văzut în viața mea.

-Da, și-am auzit o știre

că se-anunță iarnă grea.

Vai, ce mare fericire

că plecăm în Africa!

-Eu, spun drept, mi-aș cam dori

să văd iarna cum arată;

am aflat de la copii

că-i o vreme minunată.

-Păi, atunci rămâi în țară,

să te ningă iarna toată:

te găsim la primăvară

cu codița înghețată.