Două roșii și-un ecler

Pe un raft, în frigider,

două roșii și-un ecler

lângă un castron cu ciorbă

s-au trezit intrând în vorbă :

- Domnule ecler, am vrea 

să vă întrebăm ceva.

- Chiar vă rog să mă-ntrebați.

- Sper să nu vă supărați,

dar noi credem că-i firesc 

să știm la ce folosesc

toate lucrurile-n lume.

Așadar, ne puteți spune

la ce-i bun în casa noastră

un ecler ca dumneavoastră?

Noi suntem două tomate

și intrăm cam în de toate :

și în paste, și în pizza,

mai gustoasă-i și ciorbița

iar tocana, nu mai spun,

noi îi dăm un gust mai bun.

Înainte să ne coacem,

bune murături ne facem;

ca să nu mai pomenim

că suntem și de regim,

căci salata e, se știe,

sănătate-n farfurie,

poți să-i pui și busuioc

și nu te îngrași deloc.

Avem fier și vitamine

și nu facem decât bine.

Da, și peste toate cele,

mai suntem și frumușele.

Dar o prăjitură mare

cam la ce-i folositoare?

- Domnișoarelor, știu bine, 

nu vă comparați cu mine;

eu sunt mare și cremos,

lunguieț și lipicios,

foarte dulce, am glazură

și fac neplăceri în gură,

căci eclerul, chiar de-ți place,

carii multe poate face.

Aș vrea mai finuț să fiu,

dar sunt lung și durduliu

și știu bine, peste toate,

că n-aduc nici sănătate -

n-am nici fier, nici vitamine,

nu fac niciun fel de bine.

Dar spuneți-mi mintenaș :

când e trist un copilaș

și mămica vrea să șteargă

de pe pleoapa lui cea dragă

orice strop de lăcrimioară,

o să-i dea o roșioară?

O să-i facă o salată

dintr-o rumenă tomată?

O să-i spună cât fier are

roșia încântătoare?

Ei, vedeți, domnițelor,

toate își au rostul lor

și, chiar dacă n-are fier,

tot e bun și un ecler,

când alung-un nor vrăjmaș
dintr-un ochi de copilaș.