Ursită

La pătuțul de sub lună,

unde doarme-un nou născut,

s-a oprit o zână bună

cu ursita de-nceput :

- Copilaș cu ochi de vară,

dintre stele ai venit

și-aș vrea lumea să îți pară

locul cel mai fericit.

Să te bucuri de lumină, 

de iubire și de flori,

s-aștepți soarele să vină

să te mângâie în zori;

din grădină să te-alinte

roua trandafirilor

și să-ți spulbere din minte

răul amintirilor,

ca-n privirea ta să vină

numai îngerii mereu,

să te-ndoi din rădăcină

fără să te rupi la greu.

Tristețea să te-ocolească,

să îți ierte visele

și să lase să îți crească

în suflet aripile,

ca să te înalți, copile,

să ridici fruntea spre cer,

să înduri și-acele zile

cu furtună și cu ger

care vor veni și ele

uneori în viața ta.

Dar, privind numai spre stele,

mereu te vei ridica.

Iar din tot ce-ai putea cere,

eu atât ți-aș mai dori :

pruncule, să ai putere

să zâmbești în orice zi!