Mă gândesc
să-i iubesc
pe toți oamenii din lume,
dar ceva
s-ar părea
că e cel mai greu, și-anume :
cum să fac
să împac
ce-i rău cu ce-i bun în mine
și să știu
cum să fiu
ca să te iubesc pe tine.
Eu sunt doar
un culoar
între două uși închise
și n-am chei
dacă vrei
să pătrund în alte vise
decât cel
mititel,
de copil uitat de vreme,
care-acum
e pe drum
către cine vrea să-l cheme.
Poți să-mi spui
dacă nu-i
vreun tratat ca să mă-nvețe
cum s-ajung
să alung
dintre uși marea tristețe?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu