Sfârșit de noi

Plouă de-nceput de lume,

plouă de sfârșit de noi;

chiar Bacovia ar spune

că-s prea multe-atâtea ploi.

Stropi de gând se duc pe unde

nu-i permisă vreo uitare

iar umbrela ta ascunde

două semne de-ntrebare.

Că-s acolo - știi prea bine,

orice-ai vrea și orice-aș spune.

Hai, trimite-le la mine,
 printre fulgere să tune.

O-ntrebare mai vicleană

și-o-ntrebare mai posacă,

lasă-le căzând pe rană -

într-o vreme o să treacă.

Plouă. Bine. Și ce dacă?