-Mami, am visat că eu
am vorbit cu Dumnezeu!
-Zău, Andrei? Cum arăta?
-Era cam... așa și-așa :
avea barbă, avea plete,
haină roșie și ghete,
ochi albaștri și chip bun.
Semăna cu Moș Crăciun!
-Și cam ce ați discutat?
-Ei, întâi l-am întrebat
de ce vin copiii-n lume
fără dinți și fără nume
și de ce doar oamenii
pot citi și pot zâmbi.
Dup-aceea, am mai vrut
să-mi spună cum a putut
să facă un om din lut,
că și eu am încercat -
am luat lut, l-am modelat,
am suflat pe el un pic,
dar... nu mi-a ieșit nimic.
Și-am mai vrut, mami, să-mi spună
de ce lumea-i rea și bună,
câți oameni trăiesc pe Lună,
de ce-s roșii florile,
de ce plâng mămicile.
Asta am vrut să știu eu.
-Și ce ți-a spus Dumnezeu?
-M-a privit și mi-a zâmbit
și deodată... m-am trezit.
Spune, mami, cum se poate
să le aflu eu pe toate?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu