O toamn-a mai trecut, râzând, prin tine,
lăsând în urmă rugi și crengi pustii,
cărări împotmolite-n ironii
și noapte scrisă-n litere aldine.
O toamn-a mai trecut în râs nebun,
stingându-ți zorii, unul după altul
și-n ochii tăi a început asaltul
ninsorilor ce-așteaptă un Crăciun.
Dar nu-i nimic, îți spui, poate zăpada
va viscoli din când în când și stele,
și rătăcite zâmbete rebele
își vor începe iarăși promenada.
O toamn-a mai trecut, râzând, prin tine,
croind cărări de ploaie către mine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu