Ce visează un școlar

Pentru prima oară-n viață

am fost vesel c-a sunat

ceasul meu de dimineață.

Pfuai, urât am mai visat!

Parcă noi eram în clasă

și-a intrat o vrăjitoare

pe o mătură stufoasă,

și-a-nceput să țipe tare:

-Cine nu știe cât face

douășcinci plus patrușdoi,

îl mănânc! Ah, cât îmi place

să înghit copii ca voi!

Și ne-a dat câte-o hârtie

și un pix care scria

numai numărul „o mie”,

și noi toți am scris așa.

Vrăjitoarea, bucuroasă,

a zis: -Nu știți s-adunați!

Sunteți cea mai slabă clasă

și veți fi pe loc mâncați.

Eu, plângând, m-am ridicat

și-am zis: -Doamna vrăjitoare,

noi asta n-am învățat

în clasa pregătitoare.

Ea atunci s-a enervat

și-a țipat: -Ia fii atent -

pentru azi, toți ați luat

câte-un Insuficient!

A-nceput întreaga clasă

să o roage să ne ierte.

Cum să mergem noi acasă

cu-așa notă, să ne certe?!

Ea, din mătura stufoasă

a făcut un pix și-a scris,

chiar lângă intrarea-n clasă:
„Vă mănânc, cum am promis!”

Noi ne-am pus mâinile-n cap,

pe sub bănci ne-am pitulat,

sub cuier și prin dulap,

și-apoi... ceasul a sunat.

Pfuai, urât am mai visat!