Ședință cu părinții

La clasa-ntâi e mare forfoteală,

căci a decis Zâna învățătoare

să vină toți școlarii azi la școală

cu mama sau cu tata fiecare.

Când toți s-au adunat, Zâna a zis:

-Întâi de toate, bine ați venit!

V-am invitat să discutăm deschis

niște probleme care s-au ivit.

Părinții s-au foit, neliniștiți,

uitându-se atent la-nvățătoare,

care-a continuat: -Aș vrea să știți

c-avem niște chestiuni disciplinare.

Am să încep cu cea mai uimitoare:
de vreo cinci ori, l-am prins pe Făt-Frumos

când o trăgea de păr pe Cosânzeana!

Împărăteasa a privit nervos

spre fiul ei, și-a ridicat sprânceana:

-Nu m-așteptam la asta, Făt-Frumos,

iertare vreau să-ți ceri numaidecât!

Băiatul a lăsat nasul în jos

și s-a îmbujorat până pe gât.

Zâna a continuat: -Acum trei zile

Bălăurel și-a rupt patru caiete

și a dat foc la un morman de file,

ca să le sperie puțin pe fete.

Doamna Balaur s-a uitat în sus

și a pufnit pe nas un nor de fum:

-Nici nu mai știu de câte ori ți-am spus

să nu te joci cu focul de pe-acum!

Când o s-audă asta taică-tu...

Bălăurel s-a speriat pe loc:
-Mămico, să nu-i spui, te rog să nu!

Îți jur că nu mai scuip vreodată foc!

În spate, Bebe-Cloanța a pufnit

în râs și a strigat: -Ba da! Să știe

și taică-tu cât ești de aiurit

și că mi-ai ars caietele și mie.

Cam iritată, Zâna-nvățătoare

a zis: -Aș vrea acum s-analizăm

o altă treabă, cea mai arzătoare

pe care trebuie s-o discutăm:

aproape-n fiecare zi primesc,

referitor la Bebe-Cloanța noastră,

plângeri care, spun drept, mă uluiesc.

Odată, s-a urcat pe o fereastră

și i-a stropit pe ceilalți cu cerneală;

s-a cocoțat pe ușă altă dată

și-a spus că asta-i cea mai proastă școală

și Cosânzeana-i cea mai proastă fată.

Ieri, pe Bălăurel l-a strâns de nas

și l-a făcut să scoată fum pe gură;

pe Zmeu l-a înțepat cu un compas

și i-a turnat în ghiozdănel cianură.

Pe Iepuraș de Paște l-a luat

de urechiușe și l-a târâit

prin toată clasa, până a sunat;

pe Calul zburător l-a-nvinețit

dându-i cu mătura peste picioare.

Iar azi, la ora de vrăjitorie,

a transformat Broscoiu-ntr-o căldare

și pe Țestoasă într-o pălărie.

Părinții celor astfel torturați

priveau spre Bebe-Cloanța mânioși.

Dar Baba-Cloanța a strigat: -Ia stați!

De când sunt n-am văzut așa fițoși.

Vă lăudați c-aveți supereroi,

da' toți se tem de fata asta mică??

Ia luați-vi-i acasă lângă voi,

să nu-i supere nimeni, va să zică.

Voi ați uitat de ce i-ați dat la școală?

În loc să lupți, tu stai și te bocești...

Cu-așa „eroi” de mare fandoseală,

ce-o să se mai întâmple prin povești?

Văzând că Bebe-Cloanța se strica

de râs, i-a spus: -Te-așteapt-o chelfăneală!

Mai stai și tu cuminte-n banca ta,

că n-am chef să mă cheme iar la școală.

Apoi, pe mătură a-ncălecat

și a zburat pe geam. În urma ei,

ceilalți părinți în minte și-au jurat

să-i creasc-un pic mai dur pe prichindei...