Vara Moșului

Moș Crăciun a hotărât

să meargă și el la mare.

-Bine, du-te, n-ai decât -

i-a spus Doamna, zâmbitoare.

-Cum? Mă lași?! - s-a cam mirat

el de-așa o acceptare.

-Sigur, mergi neapărat,

ție-ți place mult la soare...

Nefiind prea lămurit

dac-a fost o ironie,

Moș Crăciun s-a pregătit

de marea călătorie.

Renii s-au topit de râs

când l-au auzit ce vrea:

-Gândurile astea îs,

Moșule, cam tra-la-la.

Da, ne și imaginăm

cum ajungem noi la mare,

pe nisip s-aterizăm

cu sania zburătoare.

Ce spectacol reușit -

Moș Crăciun în toiul verii, 

în costumul îmblănit!

S-ar cruci și pompierii...

Spiridușii-au râs și ei

de s-a zgâlțâit banchiza:

-Înțelegem noi că vrei

să-ți fluture barba briza.

Dar ia spune, Moș Crăciun,

ți-ai luat costum de baie?

Sau îți pui paltonul bun,

să te aperi de văpaie?

Auzindu-i Moșul cum

se distrează toți grozav,

a cam renunțat la drum

și s-a prefăcut bolnav,

ca să poată să le spună

că nu știe ce-a vorbit.

A mai râs Polul vreo lună,

și apoi s-a potolit.

Anul a trecut încet,

dar, în vara următoare,

Doamna l-a-ntrebat discret:

-Să-ți rezerv bilet la mare?