Ecologiștii

Într-o zi, s-a discutat în clasă

o problemă foarte serioasă:

-Dragi copii, să-mi spună, cine știe,

ce poate-nsemna ECOLOGIE.

S-au privit școlarii cam ciudat;

doar Bălăurel s-a bucurat:
-Știu eu, știu eu! La ecologie 

învățăm ce-nseamnă o câmpie,

ce sunt munții și oceanele,

cum se cheamă toate țările.

Toată clasa s-a mirat de el:
-Uau, da' ce le știi, Bălăurel!

Iar Bălăurel, modest deloc,

a scuipat pe nas un pic de foc.

Zâna-nvățătoare a zâmbit:

-E foarte frumos ce-ai povestit,

însă toate astea, cum se știe,

se învață la geografie.

Cu ecologia-i altceva -

mai pe scurt, ne-nvață-a proteja

mediul nostru înconjurător:

păsări, animale, munți, izvor,

aerul curat și apa pură

și tot ce se află în natură.

-Ce înseamnă „proteja”, adică? -

a-ntrebat o Zgripțuroaică mică.

-Asta-nseamnă „a le apăra”.

-Dar ce, le atacă cineva?? -

a sărit din bancă Făt-Frumos

cu mâna pe spadă, furios.

Vreau să știu cine-i dușmanul care

îndrăznește-a ataca izvoare!

Apoi, s-a gândit și s-a mirat:
-Cum poate-un izvor fi „atacat”?!

Zâna a zâmbit din nou: -Copii,

dac-arunci în apă murdării,

înseamnă c-ai „atacat” natura.

Făt-Frumos a deschis iarăși gura,

însă i-a luat-o înainte

Cosânzeana: -Cine n-are minte

și distruge apa din izvoare?

A privit-o Zâna-nvățătoare

și-a șoptit: -Ființa omenească

face asta, fără să gândească.

Au rămas toți cu gura căscată.

Bebe-Cloanța, foarte enervată,

și-a trântit caietele pe jos:

-Și mai spuneți voi că nu-i frumos

ce fac eu! Dar m-ați văzut voi, oare,

aruncând gunoaie prin izvoare??

Puiul mititel de căpcăun

a sărit voios: -Eu vă propun:

când vedeți vreun om pe la izvor,

mă chemați pe mine repejor

și promit c-o să-l mănânc pe loc!

Zâna s-a speriat: -Ăsta nu-i joc!

Nu care cumva să vă gândiți

s-atacați oameni și să-i răniți!

Datoria noastră mare este

să fim personaje de poveste

și să le-arătăm copiilor

cât de bună-i apa de izvor,

ce frumoase sunt pădurile,

păsările și-animalele.

Au căzut pe gânduri toți din clasă.

Numai Bebe-Cloanța, furioasă,

a bodogănit pân-a sunat:

-Niciodată EU n-am atacat

nici pădurea, nici izvoarele.

Și atunci mă-ntreb și eu: de ce

oamenii trăiesc făcând așa,

dar eu la purtare-am notă rea?!