Pe urma nespusă a toamnei de-acum
trec frunze prin gânduri, trec frunze pe drum.
Din lună cad țurțuri de ceară-n grădini
și florile-adorm, părăsite-n tulpini.
Copacii se-ascund între ramuri pustii
când soarele-și fură lumina din vii.
Livada miroase-a târziu și a vânt,
iar norii-și înfig colții moi în pământ.
Orașul se-așterne pe cântec de ploi -
acum se-ntomnează cu toamna din noi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu