S-a făcut devreme-n somnul meu
și în brazii brumăriți de soare,
trec prin ei lăstari de curcubeu
dintr-un cer lipsit de întrebare.
S-a deschis o ușă-n ceasul meu
spre o vară de-nceput de lume,
trec prin ea frânturi de Dumnezeu
dintr-un cer cu îngeri fără nume.
O fereastră-n umăr s-a deschis
și-am lipit pe ea o dimineață
care trece-n mine dintr-un vis
rupt din cerul văduvit de ceață.
Noaptea a sfârșit să mă mai cheme -
s-a făcut în palma mea devreme.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu