Despre ce să taci când toamna-i nouă
și se plimbă cerul printre ramuri,
amăgit de frunze care-l plouă
și se răzvrătesc la tine-n geamuri?
Ți-ai ascuns de ceață rădăcina,
să n-o vadă și să nu ți-o fure,
ai închis cu lacăte lumina -
te-ai făcut acum și tu pădure.
Te colindă vântul câteodată
să-ți adoarmă ochii de copaci.
Toamna-i nouă, noaptea ți-e uitată -
despre ce-ai putea să vrei să taci?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu