Atâta vară doarme-n părul ei,
că soarele-a uitat să mai apună
iar pe alei de toamnă ceasul sună
a dimineață cu ecou de tei.
În palma ei un cer s-a desenat
și trec prin el rebele căi lactee
din care palma ta s-a adăpat
când gândul tău era la gându-i cheie.
.............................................................
Pe urma pasului născut de ea
pădure a crescut, cu frunze multe
prin care s-a pierdut cărarea ta
când ochiul a uitat s-o mai asculte.
În părul ei s-a stins atâta vară,
că soarele-a uitat să mai răsară.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu