Când ploile se-mpart în noi,
ne toamnă teii câte doi,
ne doarme noaptea cu tăceri
din ceasuri care duc spre ieri.
Se-ntoarce Luna către nord
ca un vapor cu ger la bord
sub care marea n-a uitat
că am tăcut și am plecat.
Cad frunzele cu tot cu cer
în vama fără grănicer,
și ploile cad lângă ploi,
și toate se împart în noi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu