Vreau să plec din gândul care-mi spune
că în toamna asta mor copaci,
că-n odaia pentru rugăciune
nu e nimeni când nu poți să taci.
Vreau să-mi scriu în palmă că mi-e vară,
ca să nu mă-nghită Polul Nord
când sub gene mi se face seară
și trec nave cu ghețari la bord.
Pentru câte-un ciob senin de rouă
care să-mi arate c-aș putea
să nu văd că-n toamna asta plouă,
astăzi vreau să plec din mintea mea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu