Și cum s-ar face-atâta toamnă-n cer
dacă din tine n-ar pleca o vară
și soarele, alunecând spre seară,
n-ar căpăta priviri de temnicer?
Ai vrea să spui, și nu știi ce-i de spus,
ai vrea să fugi, și nu mai ai din cine,
nu-ți mai aduci aminte-acum de tine -
te-o fi luat un nor și te-o fi dus.
Se schimbă ora, vrei să-ți faci cadou
un anotimp în care gândul tace -
aștepți zăpada, ție iarna-ți place.
Îți potrivești ceasornicul din nou.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu