Bebe-Cloanța și purtarea

Bebe-Cloanța, într-o zi,

s-a gândit că doar ea are,

dintre toți ceilalți copii,

nota 4 la purtare.

Nu c-ar fi prea supărată 

de așa o întâmplare,

dar ar vrea măcar o dată

să aibă și-o notă mare.

Deci s-a dus la Cosânzeana

și i-a spus: -Ai păr frumos!

De așa un șoc, Ileana

și-a scăpat ghiozdanul jos.

L-a luat apoi deoparte

pe Bălăurel cel mic

și i-a zis că, de departe,

el este cel mai voinic.

Bănuind că-și bate joc,

s-a-ncruntat Bălăurel

și-a-nceput să scuipe foc.

Depărtându-se de el,

Bebe-Cloanța l-a zărit

pe micuțul Făt-Fumos

și-a strigat: -Eu m-am gândit

că ești tare curajos!

Neînțelegând ce vrea

și cuprins de-nfiorare,

prințul s-a răstit la ea:

-Te pârăsc la-nvățătoare!

-Gata, eu m-am săturat! -

a strigat ea, furioasă.

Nici măcar n-ați meritat

să fiu eu politicoasă.

Unu-aproape mi-a dat foc,

altul a urlat la mine...

Eu așa nu mă mai joc!

Nu vreau notă mare, bine?

Și așa s-a terminat

singura ei încercare

de-a lua, măcar o dat',

notă bună la purtare.