Invidioșii

Iarăși plouă. Of, ce ploaie!

Tolănită în odaie,

o pisică-i cam nervoasă -

tare-ar vrea și ea să iasă

să se plimbe-un ceas sau două,

fiindcă are-o fundă nouă

și e tare încântată, 

vrea să fie admirată

de prieteni, în ogradă.

Dar în casă, cin' s-o vadă?

Câinele măcar e-afară,

pentru el, viața-i ușoară:

roade oase și se joacă.

Pe când ei, cum să îi placă

să stea toată ziua-n casă?!

Ah, ce viață plicticoasă!

Într-o cușcă, lângă poartă,

stă Grivei, bătut de soartă;

zace-așa, fără folos -

nu mai are niciun os,

căci stăpâna, mi se pare,

a uitat să-i dea mâncare.

Și s-ar duce el să-i ceară,

dar e prea urât afară,

este frig și plouă-ntruna,

vremea face pe nebuna.

Uite mâța - stă în casă,

pentru ea, viața-i frumoasă:

toată ziua la căldură...

Pe când el, în bătătură,

curtea toată o păzește

și nimeni nu-i mulțumește.

El - în ploaie, mâța-n casă...

Ah, ce soartă nemiloasă!

Și-uite-așa își plâng de milă

mâța care toarce-n silă

și dușmanul ei, Grivei.

Asta-i viața, ce mai vrei?

Și tot plouă. Vălelei!