A venit!

N-o să credeți: a venit

primăvara! Zău că da!

Chiar dacă ne-a ocolit

anul ăsta iarna grea,

toți așteaptă-nfiorați

zâmbetele soarelui

dintre norii-ncercănați

care plâng pământului.

Dar nici norii nu-s chiar blegi -

nu se duc așa ușor,

stau cu noi de zile-ntregi

și ne spun, zeflemitor:

- Haideți! Ce vă tot jeliți?

Nu vreți ploaie? Asta e!

Refuzăm să ne goniți

ca s-aduceți soarele.

Vă uitați în calendar

că e zi de mărțișor

și-ați vrea de pe cerul rar

să dispară orice nor?

Nu stă treaba chiar așa.

Nu puneți paltonu-n cui,

căci, oricât de mult ați vrea,

nu e vremea soarelui.

-Ei, da, ce viteji sunteți!

Dar eu văd că, vrei, nu vrei,

au ieșit, timizi, răzleți,

în pădure ghiocei.

Nu e soare? Nu-i nimic.

Eu paltonul tot îl las

și cu zâmbet larg vă zic:

martie vă râde-n nas!