LA MULȚI ANI, mama!

Azi e cam tăcut Andrei.

Nu-i prea stă în obicei

și mămica-l tot privește,

dar îl vede că zâmbește.

-Mami, vreau să știi ceva!

Uite: azi e ziua ta

și de-o lună mă gândesc

ce-aș putea să-ți dăruiesc.

Se cuvine să îți spun

că din banii de Crăciun

nu mi-a mai rămas un leu,

fiindcă știi bine că eu,

nu c-am vrut, dar s-a-ntâmplat

că am fost mereu tentat

de vreun Lego sau ceva.

Ce să fac, e vina mea...

Dar eu zic că n-are rost

să vorbim despre ce-a fost.

Revenind la ce spuneam -

tot stăteam și mă-ntrebam:

să-ți scriu o felicitare?

Să îți desenez o floare?

Aș putea, nu spun că nu,

dar eu știu bine că tu

nu-ți dorești neapărat

ceva scris sau desenat.

Subiectu-i delicat

și, zău, m-am cam frământat

să găsesc o rezolvare

la problema asta mare.

Dar deodată, prin magie, 

mi-a trecut prin minte mie

că tot ce-ai putea dori

e la mine-n orice zi,

fără daruri, fără bani.

Vreau să-ți spun doar: La mulți ani!

Și să știi, mămică dragă:

TE IUBESC CÂT LUMEA-NTREAGĂ!