A, ce vreme! Ce mai plouă!
Asta-i primăvară, oare?
A dat colț de iarbă nouă
și cireșii-așteaptă floare.
Dar nu-i soare...
Stă posacă rău grădina
și se-ntreabă iar și iar
de ce vremea, bat-o vina,
nu se uită-n calendar.
Nu-i Gerar!!
Printre lacrimi, o zambilă
se foiește, îmbufnată.
-Doamne, mi-e așa de milă
de rochița mea curată!
Udă-i toată.
O țâfnoasă fluturiță
bombăne de dimineață:
-Am cea mai de soi fustiță;
cin' s-o vadă pe-așa ceață?
Of, ce viață!
Două muște-abia trezite
nici să bâzâie nu pot;
stau cu trompele pleoștite
sub o frunză de troscot.
Rău de tot!
Într-o odăiț-albastră
este plictiseală mare;
cu năsucul la fereastră,
doi copii așteaptă soare.
De ce oare?
.jpg)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu