Ouă roșii

În oala de pe aragaz,

ascunse bine-n foi de ceapă,

mai multe ouă, de necaz

nici nu știu vorba cum s-o-nceapă.

-Nu-mi place, drept să spun, deloc

ce se întâmplă-n oala asta:

e mult prea cald, simt că mă coc,

cred că ne-a cam lovit năpasta -

grăiește-un ou mai lunguieț.

Un altul, dolofan, răspunde:

-Și eu mă simt cam nătăfleț;

dac-aș putea, zău, m-aș ascunde.

Dintr-un cuibar am fost răpit

alaltăieri, de dimineață,

deci soarta nu mi-am împlinit.

Și-aveam un viitor în față...

-Dar despre mine, ce să zic -

se-amestecă al treilea-n vorbă -

eram menit, încă de mic,

s-ajung găină pentru ciorbă.

Dar uite, viața mi s-a-nchis:

fierb lângă voi, în apa asta,

fără să-mi împlinesc vreun vis.

M-am săturat de viață, basta!

În timp ce, de atât de necaz,

ouăle nu mai pot să-ncapă,

mama le ia de pe-aragaz,

le scoate-ncetișor din apă,

le șterge cu un prosopel,

făcându-le să strălucească

și le așază ușurel

în coșuleț, să se răcească.

Ei, da, așa să te tot naști!

E-o bucurie-atât de mare

să fii ou roșu pentru Paști...

Să vină marea sărbătoare!

PAȘTE  FERICIT!