Pasul

S-a-nchis iar calea. Nu e prima oară

și sigur nu-i nici ultima, știi bine -

ai învățat, de-o vreme, că în tine

mereu se-ntinde-un drum care să doară.

Ai vrea să-mpiedici pasul să mai meargă,

căci simți că, de te mai lovești o dată,

toată zăpada lumii n-o să poată

să-ți potolească rana și s-o șteargă.

Dar talpa umblă a-ncăpățânare,

te duce înainte fără voie,

iar pentru tine nu e niciun Noe

să-ți facă loc în arca salvatoare.

De data asta, însă, ca nicicând

te-ai săturat să te admiri căzând.

Îți iei cu tine pasul de pe drum

și-ntr-un surâs, naști altă cale-acum.