Când ar fi să plec din viața mea,
aș deschide tâmpla ce mă ține
și aș pune lângă geam o stea,
ca să nu mă rătăcesc de mine.
Într-un râu de munte m-aș privi
și-aș culege din adânc de apă
tot ce știu că nu se poate ști
și sub frunte nu poate să-ncapă.
Când ar fi să plec din viața mea
fluturând pe pleoape toate-acestea,
soarele din Voroneț l-aș vrea
să-mi închidă luminos povestea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu